Îmbolnăviri provocate de căpuşe
CăpuÅŸele sunt insecte parazite care se hrănesc cu sange (hematofage). CăpuÅŸele sunt grupate în trei familii ÅŸi peste 850 de specii descrise. Importanţă medicală ÅŸi veterinară prezintă doar speciile din familia Ixodidae (căpuÅŸe tari) ÅŸi familia Argasidae (căpuÅŸe moi).
Dintre bolile majore transmise de căpuÅŸe la om ÅŸi animale în Europa ÅŸi în România, amintim: boala Lyme, complexul encefalitei transmise de căpuÅŸe, babesioza, ehrlichioza, anaplasmoza, la care se adaugă efectele directe.
Protecţia la om şi la animale
Măsurile generale de prevenire constau în evitarea, pe cât posibil, a zonelor de risc. Este recomandată purtarea de haine deschise la culoare, pe care să se vadă uÅŸor căpuÅŸele, bluze cu mâneci lungi, strânse pe încheietura mâinii, pantaloni lungi ÅŸi strânÅŸi pe gleznă ÅŸi peste care se trag ÅŸosetele, iar pantofii să acopere zona respectivă a piciorului în totalitate.
De asemenea, pot fi aplicate pe pielea expusă substanÅ£e care să îndepărteze căpuÅŸele, dar trebuie să se Å£ină cont că acestea oferă protecÅ£ie doar câteva ore.
Este necesară verificarea personală atunci când ne deplasăm în zone de risc pentru identificarea ÅŸi îndepărtarea cât mai rapidă a căpuÅŸelor.
Îndepărtarea precoce a căpuÅŸelor fixate este foarte importantă în reducerea riscului de îmbolnăvire cu boli transmise de căpuÅŸe. În cazul omului, îndepărtarea trebuie facută de medicul uman, cu o pensă anatomică sau o pensă specială de îndepărtat căpuÅŸe.
La animalele de companie, medicul veterinar îndepărtează căpuÅŸele sau tratează animalul contra căpuÅŸelor, după caz.
Se recomandă ca persoana care îndepărtează căpuÅŸele să poarte mănuÅŸi pentru protecÅ£ia personală, deoarece există riscul ca, în manevra de îndepărtare a căpuÅŸelor, acestea să fie „sparte” ÅŸi sângele din corpul lor să ajungă în contact cu pielea medicului uman/veterinar sau a persoanei care face această manevră. În cazul în care căpuÅŸa este infectată cu bacterii/virusuri, acestea pot fi transmise prin microleziunile de la nivelul pielii.
Aplicarea unor produse care nu au efect anti-căpuÅŸe (ulei, untură, acetonă, petrol, alcool iodat, alcool, arderea cu Å£igara sau alte produse) este absolut interzisă pentru că acestea nu fac decât să irite căpuÅŸa iar aceasta va produce mai multă salivă, salivă care este injectată în organismul gazdei din care se hrăneÅŸte ÅŸi astfel, creÅŸte riscul transmiterii agenÅ£ilor patogeni.
Este recomandat să se îndepărteze căpuÅŸele, dacă este posibil, sau să se facă tratament cu un acaricid, după care căpuÅŸele vor cădea singure.
Simptome ale infestaÅ£iei cu căpuÅŸe la câini ÅŸi primele măsuri
- animalul are tendinÅ£a de a se scărpina continuu la locul unde este localizată căpuÅŸa. La câinii cu blana lungă ÅŸi deasă trebuie cercetat atent locul respectiv, până la piele. Zona este uÅŸor inflamată ÅŸi dureroasă. CăpuÅŸele se localizează preponderent în zona capului ÅŸi a gâtului;
- dacă infestaţia este masivă, pot apărea semne de apatie, febră, animalul este anemic;
- căpuÅŸele nu se rup, ci se extrag cu o pensetă chiar de la locul de inserÅ£ie pe piele, altfel cleÅŸtii căpuÅŸii rămân în interiorul pielii ÅŸi pot infecta locul unde au pătruns;
- după îndepărtarea căpuÅŸei, se dezinfectează locul cu iod;
- dacă starea generală a animalului nu se ameliorează, trebuie mers de urgenţă la medicul veterinar!
CăpuÅŸele parazitează o varietate foarte mare de gazde terestre, cum ar fi: amfibieni, reptile, păsări ÅŸi mamifere. Pe lângă acÅ£iunea directă, căpuÅŸele sunt vectori (transmiţători) ai unor agenÅ£i patogeni care produc boli atât la om, cât ÅŸi la animale.
CăpuÅŸele sunt pe locul doi, după Å£ânÅ£ari, în ceea ce priveÅŸte importanÅ£a medicală ÅŸi veterinară ca vectori.
Pagubele produse de căpuşe, la nivel mondial, numai la bovine, se ridică la aproximativ şapte miliarde de dolari. Pagubele produse pentru alte animale de fermă şi animale sălbatice sunt mult mai dificil de estimat.
Pierderile datorate îmbolnăvirii omului nu au fost niciodată calculate, dar sunt, de asemenea, importante.
Riscuri
CăpuÅŸele pot cauza îmbolnăviri severe ÅŸi, uneori, chiar fatale, din cauza toxinelor injectate odată cu saliva (paralizia de căpuÅŸe produsă de Ixodes holocyclus), consumului de sânge (cantitatea de sânge prelevată de la gazdă la un „prânz” este de 200-300 de ori greutatea corpului femelei flămânde) care poate duce la anemie gravă, inducerea unor stări alergice ÅŸi chiar ÅŸoc anafilactic etc. În plus, rănile pe care le produc creează porÅ£i de intrare pentru infecÅ£ii secundare, atrag muÅŸte ale căror larve se dezvoltă pe plăgi ÅŸi reduc valoarea animalelor de fermă prin distrugerea pieilor. Prin ataÅŸarea lor, căpuÅŸele produc diferite afecÅ£iuni ale pielii, durere sau tumefacÅ£ii.
Agenţii patogeni de la căpuşe se transmit pe mai multe căi, dintre care amintim:
• saliva - injectarea de salivă produce lezarea vaselor de sânge ÅŸi transmiterea unor agenÅ£i infecÅ£ioÅŸi: Babesia spp, Theileria spp, complexul Borrelia burgdorferi, Ehrlichia spp, Anaplasma spp, complexul virusului encefalitei transmise de căpuÅŸe;
• ingerarea de căpuÅŸe (Hepatozoon canis);
• alimentar – consum de lapte crud sau produse lactate obÅ£inute din lapte netratat termic – foarte important pentru infestarea cu virusul encefalitei de căpuÅŸe la om.
După afinităţile ecologice, căpuÅŸele se clasifică în căpuÅŸe endofile (de adăpost) ÅŸi căpuÅŸe exofile.
Cele endofile sunt cele care trăiesc în grajduri, locuinÅ£e, crăpăturile zidurilor, vizuini, peÅŸteri ÅŸi parazitează animalele în perioadele de odihnă.
CăpuÅŸele exofile se urcă pe firele de iarbă sau se deplasează pe păşune pentru a găsi gazdele. În cazul în care condiÅ£iile sunt nefavorabile, ele se ascund în tufiÅŸuri, în sol etc. AtaÅŸarea de gazdă se face în timpul trecerii acesteia pe lângă firele de iarbă pe care se găsesc căpuÅŸele.
Prevenire ÅŸi control
Controlul căpuÅŸelor este în general realizat cu acaricide (substanÅ£e chimice anti-căpuÅŸe) care sunt aplicate pe corpul gazdelor în diferite moduri (băi, pour-on, spot-on etc). SubstanÅ£ele acaricide omoară căpuÅŸele ÅŸi previn infestarea animalelor o anumită perioadă de timp.
Pentru om există vaccin pentru prevenirea encefalitei produse de căpuÅŸe. Vaccinul contra encefalitei de căpuÅŸe la om se găseÅŸte în România.
La animalele de companie prevenirea infestaţiilor cu căpuşe şi, implicit, a bolilor transmise de căpuşe, se face prin folosirea de produse cu acţiune pe termen lung, la recomandarea şi sub controlul medicului veterinar specialist.
Vaccinuri recombinate pentru combaterea anumitor specii de căpuÅŸe au fost produse ÅŸi folosite cu succes în ultimii ani.
De asemenea, acÅ£iunea directă pe teren constituie o „luptă” ecologică prin intervenÅ£ia asupra covorului ierbos, prin cosirea ierburilor neconsumate de animale ÅŸi îndepărtarea tufiÅŸurilor (medii favorabile pentru supravieÅ£uirea căpuÅŸelor). CreÅŸterea de animale rezistente la infestaÅ£iile cu căpuÅŸe este o altă modalitate de control a infestaÅ£iilor cu căpuÅŸe. Carantina, rotirea animalelor pe păşune ÅŸi eliminarea animalelor sălbatice au fost folosite, de asemenea, în combaterea căpuÅŸelor.
Pentru siguranÅ£a prevenÅ£iei ÅŸi controlului riscului de îmbolnăvire provocată de căpuÅŸe, apelaÅ£i la un medic veterinar!